Am participat la prima mea retragere de meditatie in Thailanda in urma cu 17 ani. Cand am ajuns, nu stiam prea multe despre mindfulness si cu siguranta nu vorbeam thailandeza.
La manastire, am inteles vag invataturile frumosului calugar thailandez care m-a instruit sa fiu atent la respiratia care intra si iese din nari. Parea destul de usor. Asa ca m-am asezat si am incercat sa fiu atent, 16 ore pe zi, si foarte repede mi-am dat seama ca nu eram stapan pe mintea mea.
Eram umilit si oarecum tulburat de cat de mult imi ratacea mintea. M-as ocupa de o respiratie, doua respiratii, poate trei – si apoi mintea mea disparuse, pierduta in ganduri, lasandu-mi corpul asezat acolo, o coaja goala. Frustrata si nerabdatoare, am inceput sa ma intreb: „De ce nu pot face asta
Toti ceilalti arata de parca stau atat de linistiti. Ce e in neregula cu mine
”
Advertisement
X
In a patra zi, m-am intalnit cu un calugar din Londra, care m-a intrebat cum ma descurc. Era prima data cand vorbeam in patru zile si din gura mea a iesit un potop de anxietati pe care le purtasem cu mine. „Sunt un meditator groaznic. Nu o pot face. Ma straduiesc atat de mult si de fiecare data cand incerc mai mult, ma incurc si mai mult. Meditatia trebuie sa fie pentru alte tipuri de oameni, mai spirituali, mai calmi. Nu cred ca aceasta nu este calea potrivita pentru mine.”
S-a uitat la mine cu compasiune si cu o sclipire plina de umor in ochi. „Draga, nu exersezi mindfulness”, mi-a spus el. „Practicati nerabdarea, judecata, frustrarea si efortul.” Apoi a spus cinci cuvinte care mi-au afectat profund viata: „Ceea ce practici devine mai puternic.” Aceasta intelepciune a fost acum bine documentata de stiinta neuroplasticitatii, care arata ca experientele noastre repetate ne modeleaza creierul.
Calugarul mi-a explicat ca atentia nu inseamna doar sa acordati atentie, ci si despre modul in care acordati atentie. El a descris o atentie plina de compasiune, buna, in care, in loc sa devin frustrat atunci cand mintea mea rataceau, puteam de fapt sa devin curios despre mintea mea care serpuieste, pastrand aceasta experienta intr-o constientizare plina de compasiune. In loc sa fiu suparat pe mintea mea sau sa nu fiu nerabdator pe mine insumi, as putea sa intreb cu blandete si binevointa ce simteam sa fiu frustrat sau nerabdator.
Mai multe despre Mindfulness
Inregistrati-va acum pentru a va alatura lui Shauna Shapiro, Jon Kabat-Zinn si altora la conferinta Greater Good, „Practicing Mindfulness and Compassion”, din 8 martie 2013. Webcast live disponibil!
Urmariti-va pe Jon Kabat-Zinn vorbind despre atentie si compasiune.
Aflati mai multe despre mindfulness si stiinta din spatele acesteia.
Cat de atent esti
Faceti testul nostru!
In acest fel, am inceput sa cultiv bunatatea fata de mine, precum si un sentiment de interes si curiozitate pentru experienta mea traita. Am inceput sa exersez sa-mi infuz atentia cu grija si compasiune, la fel ca un parinte care ingrijeste un copil mic, spunandu-mi: „Imi pasa de tine. Sunt interesat. Povesteste-mi despre experienta ta.”
Intelegerea acestei conexiuni intre atentie si compasiune a fost transformatoare, ajutandu-ma sa ma imbratisez pe mine si cu experienta mea cu mai multa bunatate si grija. De asemenea, mi-a informat profund activitatea clinica si academica. In scrisul si cercetarea mea, am articulat in mod explicit un model de mindfulness care include atitudinile modului in care acordam atentie. In loc sa incercam sa controlam sau sa judecam experienta noastra, ne interesam de ea cu atitudini de compasiune si deschidere. Cultivam constientizarea, da, dar este important sa recunoastem dimensiunea umana a acelei constientizari. Nu este o constientizare sterila, mecanica. Mai degraba, este o constientizare buna, curioasa si plina de compasiune.
Cercetarile au inceput sa documenteze dovezi empirice ale acestei conexiuni intre mindfulness si compasiune, constatand in mod constant in ultimele doua decenii ca mindfulness creste empatia si compasiunea pentru altii si pentru sine.
De exemplu, in prima mea publicatie de cercetare, publicata in Journal of Behavioral Medicine in 1998, am descoperit ca programul de opt saptamani al lui Jon Kabat-Zinn de Reducere a Stresului bazat pe Mindfulness (MBSR) a crescut semnificativ empatia studentilor la medicina.
Un alt studiu pe care eu si colegii mei l-am efectuat, publicat in Jurnalul International de Management al Stresului in 2005, a concluzionat ca antrenamentul MBSR a crescut autocompasiunea in randul profesionistilor din domeniul sanatatii. Mai recent, am examinat impactul antrenamentului de mindfulness asupra consilierii studentilor la psihologie si am descoperit ca a crescut semnificativ autocompasiunea – ceea ce, la randul sau, a condus la scaderea stresului si a emotiilor negative si la cresterea emotiilor pozitive.
Practic, cercetarea arata ca mindfulness creste empatia si compasiunea fata de ceilalti si fata de sine si ca astfel de atitudini sunt bune pentru tine. Pentru mine, asta afirma ca atunci cand practicam mindfulness, ne intarim simultan abilitatile de compasiune – dovada ca mindfulness nu inseamna doar ascutirea atentiei.
Totusi, ceea ce nu stim este exact modul in care mindfulness produce aceste efecte pozitive. Raspunsul la aceasta intrebare este un urmator pas important pentru cercetari si explorari viitoare, astfel incat sa putem intelege mai bine elementele precise si ingredientele active esentiale pentru antrenamentul mindfulness.
Desi nu exista prea multe cercetari axate in mod special pe modul in care mindfulness ne ajuta sa cultivam compasiunea si empatia, pot oferi cateva idei, bazate pe anii mei de cercetare si practica si discutiile cu alti meditatori experimentati.
In primul rand, asa cum am explicat mai sus, cred ca practicarea cu adevarat a atentiei ne ajuta sa invatam cum sa devenim mai compasivi fata de noi insine – ceea ce, sugereaza dovezile, este impletit cu a fi mai compasional fata de ceilalti. Un studiu pe care il citez adesea, in special atunci cand predau psihoterapeuti si studenti care se pregatesc sa devina terapeuti, demonstreaza ca modul in care ne tratam pe noi insine este foarte corelat cu modul in care ii tratam pe ceilalti: cand terapeutii au evaluat cat de plini de compasiune au fost cu ei insisi versus cat de critici si auto-invinovati. , evaluarile lor s-au corelat foarte mult cu modul in care s-au raportat la pacientii lor.
Asa cum m-a invatat calugarul intelept de la Londra cu ani in urma: ceea ce practicam devine mai puternic. Daca va ganditi bine, relationam cu noi insine 24 de ore pe zi – exersam in mod constant acest mod de a relationa. Asadar, daca atentia implica intr-adevar, asa cum cred eu, o atitudine buna, deschisa si curioasa fata de tine insuti, ea construieste autocompasiunea care ajuta la stimularea compasiunii fata de ceilalti. De aceea le spun studentilor mei: „Cultivati-va autocompasiunea – fa-o pentru viitorii tai pacienti!”
Cred ca este important sa clarificam, totusi, ca autocompasiunea nu inseamna ca suntem mereu plini de fericire si bunatate iubitoare. Pur si simplu, ceea ce inseamna este ca constientizarea noastra a ceea ce se intampla este intotdeauna buna, intotdeauna plina de compasiune. Deci, chiar daca ma simt suparat sau frustrat, imi imbratisez experienta cu o constientizare plina de compasiune. Cand incepem sa salutam experienta noastra in acest fel, suntem mai capabili sa fim alaturi de ea, sa o vedem in mod clar si sa raspundem in mod corespunzator la ea – si, sugereaza cercetarile, ne vom consolida abilitatile care ne ajuta sa extindem compasiunea fata de ceilalti.
In acest fel, imi place sa ma gandesc la mindfulness ca la o oala mare de gatit. Am pus toate experientele mele in aceasta oala. Acest vas este intotdeauna amabil, intotdeauna primitor, chiar daca lucrurile pe care le-am pus in el nu sunt (de exemplu, furie, tristete, confuzie). Il gatesc pe toate – durerea, confuzia, mania, bucuria – tinand-o constant, constant in aceasta oala plina de compasiune de constientizare. Raportandu-ma la experientele mele in acest fel, sunt mai capabil sa diger si sa primesc hrana de la ele, la fel cum atunci cand pui un cartof crud intr-o oala si il gatesti multe ore, acesta devine gustos si hranitor.
Un alt mod prin care mindfulness cultiva compasiunea este ca ne ajuta sa ne vedem interconexiunea. De exemplu, sa presupunem ca mana stanga are o aschie in ea. Mana dreapta ar scoate in mod natural aschia, corect
Mana stanga nu i-ar spune celei drepte: „O, multumesc mult! Esti atat de plin de compasiune si de generos!” Mana dreapta care indeparteaza aschia este pur si simplu raspunsul potrivit – este exact ceea ce face mana dreapta, deoarece cele doua maini fac parte din acelasi corp.
Cu cat exersezi mai mult mindfulness, cu atat incepi sa vezi ca toti facem parte din acelasi corp – ca eu, ca mana dreapta, te simt de fapt, durerea mainii stangi si, in mod natural, vreau sa ajut. Mindfulness cultiva aceasta interconexiune si o vedere clara, ceea ce duce la o mai mare compasiune si intelegere a retelei misterioase in care suntem tesuti cu totii.
Shauna Shapiro se va alatura lui Jon Kabat-Zinn pe 8 martie 2013, pentru a discuta despre atentie si compasiune. Inregistrati-va acum pentru a participa personal sau prin Live Webcast .
Un al treilea motiv pentru care mindfulness pare sa cultive empatia si compasiunea este ca protejeaza de sentimentele de stres si ocupatie care ne fac sa ne concentram mai mult pe noi insine si mai putin pe nevoile altor oameni.
Acest lucru a fost demonstrat in mod celebru in experimentele clasice Bunul Samaritean conduse de John Darley si Daniel Batson in anii 1970. Darley si Batson i-au repartizat pe studenti ai seminarului de la Universitatea Princeton sa sustina o discutie despre Bunul Samaritean. In timp ce se indreptau spre prezentarea lor, studentii au trecut pe langa cineva (care lucreaza cu cercetatorii) care era prabusit si gemu. Cercetatorii au testat tot felul de variabile pentru a vedea ce i-ar putea face pe studenti sa se opreasca sa ajute, dar o singura variabila a contat: daca studentii au intarziat sau nu la discurs. Doar 10 la suta dintre studenti s-au oprit sa ajute cand au intarziat; de peste sase ori mai multi ajutau cand nu se grabeau.
Acest studiu sugereaza ca oamenii nu sunt in mod inerent insensibili din punct de vedere moral, dar cand suntem stresati, speriati, grabiti, este usor sa pierdem legatura cu cele mai profunde valori ale noastre. Ajutandu-ne sa ramanem in concordanta cu ceea ce se intampla in jurul nostru in momentul prezent, indiferent de moment, mindfulness ne ajuta sa ramanem conectati la ceea ce este cel mai important. Dupa cum ne invata calugarul zen Suzuki Roshi, „Cel mai important lucru este sa va amintiti cel mai important lucru”.
Pentru mine, cel mai important lucru este sa continui sa explorez, cu o inima si o minte deschise, ce este cu adevarat mindfulness si sa ajut sa luminez cum poate fi de cel mai mare beneficiu. In mod clar nu avem inca toate raspunsurile; Cred ca cel mai interesant este sa pui intrebarile. Dupa cum a spus Rilke, „Ai rabdare cu tot ce nu este rezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile in sine.”
Explorarea mindfulness necesita o mare sensibilitate si o gama larga de ochelari metodologici. Stiinta noastra – si vietile noastre – vor avea de castigat analizand toate acestea, luminand bogatia si complexitatea atentiei.
