Un studiu recent publicat în revista Emotion, constată că cimpanzeii sunt capabili să facă unele distincții nuanțate între expresiile faciale. Studiul este remarcabil nu numai pentru ceea ce dezvăluie despre inteligența socială a cimpanzeilor – se pare că este destul de sofisticat – ci și pentru ceea ce sugerează despre evoluția emoției umane.
În cadrul studiului, condus de Lisa Parr de la Universitatea Emory, cercetătorii au arătat cimpanzeilor o serie de fețe generate de computer. Cimpanzeii au avut șansa de a potrivi fiecare față fie cu o imagine identică, fie cu o imagine cu o expresie emoțională similară, dar diferită, caracterizată prin mișcări ușor diferite ale mușchilor faciali. Dacă alegeau corect, cimpanzeii erau răsplătiți cu mâncare; dacă alegerea lor a fost greșită, nu au primit nimic.
Unii oameni de știință ar fi fost sceptici că cimpanzeii ar putea face astfel de distincții. Ei presupun că categoriile emoționale ale oamenilor sunt într-adevăr doar produse ale limbajului pe care îl folosim pentru a descrie emoțiile – construcții umane care nu reprezintă cu adevărat adevărata natură a lumii noastre emoționale.
Reclama
X
Cu toate acestea, cimpanzeii din acest studiu s-au dovedit abili în recunoașterea distincțiilor subtile dintre expresiile faciale; în cea mai mare parte, selecțiile lor au fost suficient de precise pentru a indica faptul că nu au fost doar norocoși. Acest lucru sugerează că cimpanzeii nu fac doar distincții largi și simpliste între manifestările pozitive și negative ale emoției. În schimb, ei par să interpreteze mișcările mușchilor faciali cu suficientă acuratețe pentru a diferenția stările emoționale similare, cum ar fi modul în care distingem între diferite culori, alimente sau arome.
Faptul că cimpanzeii fac aceste distincții emoționale sugerează că aceste distincții sunt, probabil, adânc înrădăcinate în natura umană, care se întind până acum cel puțin șapte milioane de ani, când oamenii și cimpanzeii s-au despărțit unul de celălalt pe linia evoluției.
Luați în considerare un fel de distincție pe care cimpanzeii li s-a cerut să facă: între o față de „joc” ca de râs și un zâmbet cu dinții descoperiți. Aceste două expresii sunt reprezentate în imaginile de mai sus (două dintre imaginile computerizate reale pe care cercetătorii le-au folosit în studiul lor). Expresia cu dinții dezgolit, din stânga, este un predecesor al zâmbetului uman. Zigomaticul major, risorius și mușchii buccinatori din jurul buzei superioare și inferioare se contractă pentru a dezvălui dinții. Cimpanzeii fac de obicei această expresie ca un semn că se supun sau se înghesuie în fața celuilalt dominant.
Cealaltă imagine înfățișează o expresie diferită care seamănă și cu un zâmbet; cercetătorii o numesc un chip de joacă. Cimpanzeii, în special cimpanzeii adolescenți, fac această expresie în contexte diferite față de expresia cu dinții dezgolit – când se joacă, când gâdilă, când se hrănesc sau pur și simplu prostesc. Această expresie este mai relaxată: maxilarul lor scade și gura este deschisă, astfel încât nu există tensiune în mușchii care dezvăluie dinții.
Putem vedea diferențe similare în fețele umane însoțitoare, care provin dintr-un set de fotografii pe care le-am făcut în laboratorul meu. Prima fotografie este foarte aproape de afișarea dinților goi ai cimpanzeului – este mai degrabă un zâmbet deferențial – iar a doua arată o cădere a falcii și o gură deschisă, aproximativ echivalentă cu fața de joacă a unui cimpanzeu.
Un lucru este să observăm că oamenii și cimpanzeii împărtășesc anumite diferențe între aceste tipuri de manifestări emoționale pozitive. Dar este și mai profund să recunoaștem că aceste diferențe au o semnificație profundă în mintea cimpanzeului. Acesta sugerează că primatele, inclusiv oamenii, sunt intrinsec în acord cu aceste nuanțe în exprimarea emoțională. O parte din moștenirea noastră evolutivă, se pare, este capacitatea noastră de a exprima și interpreta o varietate de semnale pozitive cooperante.
