Articole
educationale
si altele
Derulati in sus
De
Christine Carter
| 12 mai 2008
Print
Bookmark
„A tine mania este ca si cum ai apuca un carbune incins cu intentia de a-l arunca asupra altcuiva; tu esti cel care se arde.” -Buddha
Putini oameni realizeaza pe deplin impactul imens pe care il poate avea capacitatea de a ierta asupra fericirii lor si nici cei mai multi oameni nu cred ca aceasta este o abilitate pe care trebuie sa o predea si sa o exerseze impreuna cu copiii lor. Dar este important: oamenii care ierteaza tind sa fie mai fericiti, mai sanatosi si mai empatici (si ca Buddha, mai senini, mai agreabili si mai spirituali).
Incapacitatea de a ierta, pe de alta parte, tinde sa ne transforme in acei oameni – cu totii ii cunoastem pe cativa – care par sa nu inceteze sa planuiasca razbunare sau sa rumega despre cum au fost nedreptatiti. Cercetatorii constata ca oamenii care nu ierteaza tind sa fie urasi, suparati si ostili, ceea ce ii face, de asemenea, anxiosi, deprimati si nevrotici. Deci, daca nu suntem de acord ca copiii nostri sa intruchipeze acele calitati, trebuie sa-i invatam cum si de ce sa-i ierte pe altii.
O parte a trecerii prin viata cu alte fiinte umane inseamna uneori sa experimentezi rani si tradare, rani si pierderi. Copilaria poate fi plina de rautate si agresiune. Copiii nu apar pe lume cu o competenta sociala perfecta si, pe masura ce invatam sa devenim oameni mai buni si mai buni, facem inevitabil greseli. Una dintre cele mai dificile, dar importante lectii pe care le putem invata copiilor nostri este ca atunci cand tinem o rana – pentru ceva mare si aparent justificat, sau pentru ceva mic, dar suparator – continuam sa ne ranim.
Reclama
X
Preocuparea cu o transgresie sau ostilitate fata de altul ne poate imbolnavi fizic. Si cand ne tinem de emotii negative cum ar fi furia, amaraciunea si ura, aproape eliminam posibilitatea ca vom experimenta o emotie pozitiva in acel moment, pentru ca nu putem experimenta bucurie atunci cand exprimam resentimente sau recunostinta atunci cand gazduim furia. .
Cum sa iertam
Invatam iertarea atunci cand ii iertam pe altii noi insine, deoarece copiii nostri invata din ceea ce modelam. De asemenea, trebuie sa ne invatam copiii in mod direct cum sa ierte. Dar a ierta pe altii este o provocare. Nu este vorba de a uita, asa cum ne-ar face sa credem zicala, ci de a da drumul, de a alege emotiile pozitive in locul celor negative.
Cercetarile arata ca antrenamentul pentru iertare creste stima de sine si speranta oamenilor care au fost raniti si le scade anxietatea. Iata cateva exercitii adaptate din cartea lui Sonja Lyubormirsky The How of Happiness: A Scientific Approach to Getting the Life You Want, pentru a-i invata pe copii (si pe noi insine!) cum sa iertam.
1. Spune povesti de familie despre momentele in care i-ai ranit pe altii.In timpul cinei, de exemplu, reflectati pe rand la un moment in care fiecare ati fost iertat. Aminteste-ti o perioada in care ai ranit pe altcineva, fie intentionat, fie accidental. Apoi discuta daca te simti sau nu iertat pentru ofensa. Daca simti ca ai fost iertat, iata cateva intrebari de discutat:
De unde stii ca ai fost iertat
De ce crezi ca persoana te-a iertat
Crezi ca persoana pe care ai facut-o s-a simtit mai bine sau mai rau dupa ce te-a iertat
Cum te-ai simtit dupa ce ai fost iertat
Cum este relatia ta cu persoana acum
Aceasta experienta te-a facut mai mult sau mai putin probabil sa repeti comportamentul vatamator
Ce ai invatat din toata incercarea
Daca nu simtiti ca ati fost iertat, vorbiti despre cum ati putea cere iertare (consultati acest articol Greater Good pentru ajutor in acest sens).
2. Joc de rol empatie si iertare . Alegeti un membru al familiei care sa fie iertatorul in acest exercitiu si rugati-i sa descrie o anumita persoana pe care o invinovateste pentru ceva rau. Apoi, stati in locul infractorului: De ce ar fi putut el sa faca ceea ce a facut
Ce emotii ar fi putut simti
Incurajeaza-l pe cel care ierta sa vada cea mai larga imagine posibila si sa-i ofere infractorului beneficiul indoielii – sa-si imagineze multe lucruri diferite prin care ar fi putut trece infractorul. Amintiti-le tuturor ca practicarea empatiei nu este acelasi lucru cu scuzarea unui comportament rau, ci ca este pur si simplu o tehnica de a elibera furia. In cele din urma, jocul de rol iertator. Ce i-ai spune infractorului
Ce emotii simti in timp ce faci jocul de rol
Incearca expresiile faciale pe care crezi ca le-ai putea avea atunci cand exprimi iertarea. Cum se simte corpul tau cand simti sau exprimi iertare
3. Scrie o scrisoare de iertare. Ajutati copiii sa scrie despre o perioada in care au fost raniti intr-o scrisoare pe care o pot trimite sau nu vreodata persoanei care i-a ranit. Rugati-i sa ilustreze modul in care au fost afectati de aceasta in acel moment si sentimentele dureroase sau negative pe care le traiesc inca. Ei pot spune ce si-ar dori sa fi facut infractorul. Rugati-i sa incheie aceasta scrisoare de iertare cu o declaratie explicita de iertare, intelegere si chiar empatie, daca o pot aduna. De exemplu: „Imi imaginez ca nu ti-ai dat seama ca ceea ce ai spus ma va face sa plang, asa ca te iert ca mi-ai ranit sentimentele”.
A ierta este o afacere grea. Este nevoie de curaj si hotarare pentru a renunta la sentimentele negative atunci cand am fost nedreptatiti. Din fericire, devine mai usor cu practica si mdash: mai ales daca incepem cu lucruri mici si ne obisnuim devreme – si ne face oameni mai puternici si mai buni.
VA ROG AJUTATI-MA sa scriu mai multe despre iertare. Va rugam sa comentati pe blog sau sa-mi trimiteti un e-mail cu (1) povestea dvs. despre un moment in care ati iertat sau ati fost iertat, (2) un moment in care v-ati ajutat copilul sa ierte sau sa-si ceara scuze sau (3) o ofensa nerezolvata pentru care doriti ajutor iertator.
Christine Carter, Ph.D., este mama a doi copii si director executiv al Greater Good Science Center din UC Berkeley. Gasiti mai multe sfaturi pentru a creste copii fericiti pe greatgoodparents.org.
Pentru a citi mai multe despre iertare si scuze, vedeti aceste articole in revista Greater Good:
Adevar + Reconciliere (PDF)
Arhiepiscopul Desmond Tutu explica modul in care iertarea le-a permis sud-africanilor sa-si imagineze un nou inceput pentru tara lor.
Noua stiinta a iertarii (PDF)
Cercetator principal in domeniul iertarii, Everett L. Worthington, Jr., discuta despre beneficiile iertarii pentru sanatate si sociale.
Alegerea de a ierta (PDF)
Fred Luskin ne impartaseste metoda sa testata in cercetare pentru a ajuta oamenii sa renunte la ranchiuna.
Facand pace prin scuze (PDF)
Expertul in scuze Aaron Lazare explica de ce unele scuze incurajeaza iertarea si reconcilierea, iar altele nu fac decat sa inrautateasca lucrurile.
Alaturati-va Campaniei pentru 100.000 de parinti mai fericiti semnand acest angajament simplu.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la podcastul Happiness Matters de pe iTunes.
Inscrie-te la CLASA Cresterea Fericirii!
Despre autor
Va puteti bucura si de
Comentarii
Informatii grozave. Ma intreb ce varsta este o varsta buna pentru a incerca exercitiile pe care le mentionezi
Fiica mea are doar 3 ani – poate ca este pe punctul de a povesti
M-am straduit sa o ajut sa inteleaga acest concept in ceea ce priveste iertarea prietenei ei pentru ca a ranit-o (muscat-o), dar sa nu o las sa creada ca raneste este in regula. In mod clar, avem de lucru de cand prietena ei a muscat-o acum mai bine de un an (!) si inca mai aduce in discutie din cand in cand. Poate ca eu sunt cel care trebuie sa ierte… http://greatergood.berkeley.edu/half_full/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif
Sarah | 14:54, 13 mai 2008 | Link
Cred ca acesta este un subiect grozav! Mi-ar placea sa aflu mai multe, este un mesaj complicat de transmis unui copil. Cum inveti pe cineva sa fie iertator, dar si subliniaza ca copilul ar trebui sa isi sustina drepturile si sa fie ferm in convingerile sale
Eu insumi imi este greu cu cuvantul „ierta”. Stiu ca a ierta nu inseamna neaparat a uita, dar simt si ca sunt unele cazuri in care nu cred ca este necesar sa iert oamenii. Cred ca este foarte sanatos sa incerci sa intelegi situatia „facatorului gresit”, iar empatia pentru ceilalti este cheia pentru a-ti atenua propria durere sau amaraciune pentru o problema… cu toate acestea, simt ca exista anumite lucruri care nu pot fi iertate niciodata. Exista cercetari despre unde sa tragem limita, exista cazuri in care expertii sunt de acord cu mine
. Ma intreb…
Monica | 17:47, 13 mai 2008 | Legatura
Imi amintesc de multi ani in care am purtat o ranchiune groaznica fata de soacra mea, pana in punctul in care incepeam sa vorbesc singur in timp ce eram singur in masina, ca un mijloc de a spune toate lucrurile oribile si razbunatoare pe care voiam sa le spun! Nimic nu poate fi mai rau decat clocotul tacut – dupa cum ai spus, se poate ierta fara a uita. Am invatat sa nu devin balistic cand sunt in preajma ei si am reusit sa trec cu vederea lucruri marunte care m-ar fi declansat anterior. Nu suntem cei mai buni prieteni, dar a ierta greselile din trecut (si pur si simplu actiunile si cuvintele dureroase) inseamna ca am facut un pas spre construirea unei relatii de lucru cu cineva cu care voi fi in preajma pentru tot restul vietii. Fiul meu pare sa fi iertat si uitat comportamentul neplacut din partea batausului sau de la clasa – desi eu sunt intotdeauna cel care ii reaminteste ca ar trebui sa tina garda sus – si este perfect multumit de asta. A ierta inseamna ca invatam cum sa fim oameni mai mari, o lectie grea pentru copii – dar nepretuita.
Andrea | 12:47, 14 mai 2008 | Link
Monica,
Cand spui, ” . . .sunt unele cazuri in care nu cred ca este necesar sa ierti oamenii,” nu intelegi ca „iertarea” nu este despre ceea ce faci pentru infractor (cel care a cauzat durerea), ci despre ceea ce esti a face pentru tine (cel care simte durerea).
Stiu asta de prima mana. Ma lupt cu iertarea in fiecare zi.
In zilele in care o pot face, ma simt bine. Cand simt ca nu ma pot lasa, ma doare. Persoana care m-
a ranit, este complet ignorant in orice caz.
Daca pot sa iert, asta imi face o viata mai buna. Daca nu pot… durere si multe. Persoanei care m-a ranit
din nou, nici nu i-ar pasa mai putin.
Razbunare
Desi asta m-ar putea face sa ma simt mai bine, continua doar un ciclu de durere. Persoana capabila sa ierte rupe ciclul. Este usor sa ramai suparat, sa porti ranchiuna sau sa complotezi razbunare. Adevarata iertare – acum este o munca grea.
Oamenii cred ca iertarea se refera la persoana care este iertata. Nu este.
Super articol, Christine. Multumesc pentru asta.
Chris
Chris | 13:19, 14 mai 2008 | Legatura
Cred ca este foarte important sa-i invatam pe copii cum sa ierte. In casa mea, cu totii ne simtim mult mai bine atunci cand ne cerem iertare deschis si cand ne iertam unii pe altii. Dar am dificultati in a preda iertarea cand nu exista recunoastere si pocainta pentru raul comis. Nu poate exista reconciliere atunci cand partile nu isi accepta actiunile gresite si incearca sa ofere reparatii in masura in care pot. Fara acestea, simt ca actul de a ierta este menit doar sa-i faca pe oameni sa se simta mai bine, fara o incercare de a obtine dreptate si fara sansa de a imbunatati comportamentul viitor. Acestea fiind spuse, cred ca copiii ar trebui invatati sa „lase drumul” (spre deosebire de „iertare”), in functie de circumstante.
Roxanne Makasdjian | 13:47, 14 mai 2008 | Legatura
Nasul meu de 4 ani obisnuieste sa-si ceara scuze cand a fost nepoliticos sau cand incearca sa loveasca pe cineva cand acesta a incercat sa-l invete ceva bun si nu-i place. Si uneori isi cere scuze pentru ceva ce nu ar trebui, ma intreb daca nu cream in el un fel de constiinta vinovata inutila
. Pe de alta parte, cand este iertat atat de usor, are din nou acelasi comportament rau. Ma intreb daca invata sa-si ceara scuze corect. (scuze pentru engleza mea – vorbesc spaniola)
Giuliana | 14:12, 19 mai 2008 | Link
Am citit toate articolele tale, sunt mereu lamurit de ele si am apreciat foarte mult sa citesc articolul tau despre iertare – voi transmite citatul lui Buddha, foarte puternic.
Iertarea este ceva ce am invatat abia recent si am fost uimit de impactul pe care l-a avut asupra vietii mele si asupra nivelului de fericire.
Am fost crescut intr-un mediu in care iertarea nu a fost o abilitate modelata – toti adultii au avut ranchiuna fata de toti adultii. Bunica mea materna a murit recent si, in cele din urma, dupa 87 de ani, i-a spus mamei de ce a fost atat de amara toata viata ei – mama ei a avut o aventura cu un vecin cand bunica mea avea 13 ani si si-a facut rusine intreaga familie. Ea a purtat acea rusine si furie toata viata si, chiar si la 87 de ani, a creditat acest eveniment drept motivul pentru care viata ei nu a fost fericita si implinita.
Pentru cat merita, iata modalitatile prin care am inceput incet sa invat sa iert – ele raspund cuvintelor si gandurilor tale despre iertare.
Pentru mine, iertarea este acum un verb activ pe care mental si emotional am lucrat la exersarea si modelarea copiilor mei (2 si 4 ani):
– „Pana cand vei ierta, vei fi mereu o victima” – cred ca am citit prima data asta intr-o carte de Stephen Covey si mi s-a parut ca cineva m-a lovit cu pumnul in intestin – totul a avut sens cand am inteles asta – a nu ierta inseamna a
alege sa fii nefericit si sa nu-ti permiti sa fii in pace.
-Trairea in momentul prezent – cand ceva se intampla in trecut, nu are puterea momentului prezent. A disparut si nu poti face nimic decat sa alegi cum vezi evenimentul si ce poveste iti spui despre el. Aveti posibilitatea de a va alege raspunsul.
-Oferiti tuturor beneficiul indoielii – crezand ca fiecare in fiecare moment face tot ce este in stare, am reusit sa iert si, uneori, nici macar sa nu devin suparat la anumite evenimente care nu sunt asa cum as spera ca ar fi (Curatatorii tocmai au pierdut 4 dintre camasile scumpe ale sotului meu si m-am gandit ca, ei bine, vor aparea, cineva trebuie sa fi avut o zi grea sa faca aceasta greseala!)
-Ce mai greu imi este sa-i iert pe cei de care sunt cel mai aproape – Se pare ca am un standard mai inalt si se pare ca sunt mai ranit de actiunile lor decat oricine altcineva. Impreuna cu tot ce este de mai sus, imi spun „arziera curata”, „sa o luam de la capat si sa tratam aceasta persoana ca si cum rana nu este inca acolo”.
Ranchile mi-a fost greu de eliberat, asa ca renuntarea la „povestea” ranirii imi permite sa merg mai departe cu acea persoana.
Am vazut recent filmul Munchen si m-am gandit daca toata lumea ar putea si ar vrea sa se ierte unii pe altii
Cum ar fi lumea
Cata mai putina suferinta ne-am provoca unul altuia timp de decenii si chiar secole
Nancy | 17:51, 9 iunie 2008 | Legatura
Consider ca Iertarea este un proces complicat. Este ca un model ars in creierul tau. Simt ca am nevoie de niste recunoastere ca m-am straduit din greu sa tin lucrurile impreuna in fata adversitatii. Este greu sa ierti singur, desi asta este intr-adevar singura cale. Am fost dispus sa iert si sa merg inainte de ani de zile, dar simt ca trebuie sa vorbesc cu persoana implicata in prezent pentru a-l lasa in urma, deoarece altfel, este ca si cum fosta noastra realitate este inghetata in timp in punctul in care cristalul a crapat. . Vad ca trebuie sa fac asta si pentru mine. Partea cea mai grea este ca situatia in care m-am bagat incercand sa tin lucrurile impreuna mi-a afectat profund sanatatea: povestea (abreviata…) – Am cumparat o groapa de bani dupa ce i-am cerut sfatul tatalui fostului meu. Unele dintre ele au fost precise, altele au fost total bs. (Iertat chiar si fara nicio recunoastere – m-am repezit in asta fara diligenta cuvenita) Doua saptamani mai tarziu ne-am despartit, deoarece nu puteam face fata stresului de a iesi din mizeria pe care o facusem si de a o sustine in acelasi timp cu care am facut-o o accidentare care m-a oprit sa lucrez si ea se apucase de baut (iertata). Fostul meu a spus prietenilor nostri comuni ca sunt „nebun”, mai degraba decat sa-mi vorbesc direct si sa incerce sa inteleg ceea ce ma confrunt (panica financiara totala si stres major). (nu iertat) Pana la urma casa a fost frumoasa. Am petrecut 4 ani scotand o bijuterie dintr-un munte de gunoaie, invatandu-ma totul despre construirea in acest proces si sa devin mester. Am fost bolnav in ultimii 2 ani, deoarece am suferit otravire cu plumb si toxicitate cu mucegai si probleme hepatice in urma lucrului. Fostul meu a refuzat sa se uite la casa sau sa-mi vorbeasca deoarece eram suparat ca sunt bolnav. Trebuie sa iert faptul ca nu a putut gasi in ea insasi sa se uite la ceea ce am construit, desi nu mai eram intr-o relatie si sa ma iert pentru greselile mele stupide. Deja trebuia sa scap de casa pentru ca mi-a fost imposibil sa fiu acolo cu aceasta amintire. De ce este chestia asta atat de grea
O conversatie de 5 minute, o imbratisare si un ras mi-ar fi permis sa ies din asta acum 4 ani. Asa cum este, ma lupt cu ea in fiecare zi si citesc carti despre spiritualitate si cheltuiesc 1000 de dolari pe terapie. Trebuie sa dau drumul. Vorbesc mult cu mine http://greatergood.berkeley.edu/half_full/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif asta ma face sa rad – un semn bun.
Jonathan | 14:31, 11 februarie 2009 | Link
Acest lucru provoaca ganduri. Ma gandesc cu usurinta la momentele in care m-am chinuit sa iert si la ce munca grea a fost. Dar sugestia dvs. de a impartasi povesti despre momentele in care am fost iertati
Omule, pentru un timp acolo am desenat un gol total. Si acesta a fost un semnal foarte mare. Fie sunt capabil sa merg pe apa, SAU oamenii m-au iertat pentru lucruri pe care le-am facut si pe care sunt prea orb sa le observ. Sau – a treia posibilitate – stiu, dar imi este atat de rusine ca am eliminat-o convenabil. Wow. Hrana pentru minte.
——-
tracy thompson | 09:22, 2 noiembrie 2009 | Link
comentarii blog sustinut de Disqus
Acest articol – si tot ce este de pe acest site – este finantat de cititori ca tine.
Deveniti un membru abonat astazi. Ajutati-ne sa continuam sa aducem „stiinta unei vieti pline de sens” pentru dvs. si pentru milioane de oameni de pe tot globul.
