Ceea ce ii face pe unii oameni mai predispusi la fericire sau tristete conjugala decat altii
Cercetatorii de la UC Berkeley si Northwestern University au gasit un indiciu major in ADN-ul nostru. O gena implicata in reglarea serotoninei poate prezice cat de mult ne afecteaza emotiile relatiile, potrivit unui nou studiu care ar putea fi primul care leaga genetica, emotiile si satisfactia conjugala.
„Un mister de durata este ceea ce il face pe un sot sa fie atat de adaptat la climatul emotional dintr-o casnicie, iar pe altul atat de ignorant
”, a spus psihologul UC Berkeley Robert W. Levenson, autor principal al studiului publicat online in aceasta saptamana in jurnalul Emotion. „Cu aceste noi descoperiri genetice, intelegem acum mult mai multe despre ceea ce determina cat de importante sunt emotiile pentru diferiti oameni.”
Publicitate
X
Mai exact, cercetatorii au descoperit o legatura intre implinirea relatiei si o varianta a genei, sau „alele”, cunoscuta sub numele de 5-HTTLPR. Toti oamenii mostenesc o copie a acestei variante genice de la fiecare parinte. Participantii la studiu cu doua alele scurte 5-HTTLPR s-au dovedit a fi cei mai nefericiti in casniciile lor cand au existat multe emotii negative, cum ar fi furia si dispretul, si cei mai fericiti atunci cand au existat emotii pozitive, cum ar fi umorul si afectiunea. In schimb, cei cu una sau doua alele lungi au fost mult mai putin deranjati de tenorul emotional al casniciilor lor.
„Intotdeauna incercam sa intelegem reteta unei relatii bune, iar emotia continua sa apara ca un ingredient important”, a spus Levenson, care conduce un studiu longitudinal care a urmarit peste 150 de cupluri casatorite de mai bine de 20 de ani.
Noile descoperiri nu inseamna ca cuplurile cu diferite variatii ale 5-HTTLPR sunt incompatibile, noteaza cercetatorii. In schimb, sugereaza ca cei cu doua alele scurte sunt mai susceptibili sa prospere intr-o relatie buna si sa sufere intr-o relatie proasta. Rezultatele studiului, care a analizat genotipurile a peste 100 de soti si a observat modul in care acestia au interactionat cu partenerii lor de-a lungul timpului, au evidentiat acest lucru, au spus ei.
„Persoanele cu doua alele scurte ale variantei genei pot fi ca florile de sera, care infloresc intr-o casnicie cand climatul emotional este bun si se ofilesc cand este rau”, a spus Claudia M. Haase, profesor asistent de dezvoltare umana si politica sociala la Northwestern. Universitatea si autorul principal al studiului, pe care ea l-a condus in calitate de bursier postdoctoral la UC Berkeley. „Dimpotriva, oamenii cu una sau doua alele lungi sunt mai putin sensibili la climatul emotional.”
„Niciuna dintre aceste variante genetice nu este in mod inerent buna sau rea”, a adaugat Haase. „Fiecare are avantajele si dezavantajele sale.”
Participantii la studiu apartin unui grup de 156 de cupluri de varsta mijlocie si mai in varsta ale caror relatii Levenson si colegii cercetatori le-au urmarit din 1989. La fiecare cinci ani, cuplurile vin la UC Berkeley pentru a raporta despre satisfactia lor conjugala si pentru a interactiona unul cu celalalt in un cadru de laborator in timp ce cercetatorii isi codifica conversatiile pe baza expresiilor faciale, limbajului corpului, tonul vocii si subiectul de discutie.
Mai recent, 125 dintre participantii la studiu au furnizat mostre de ADN, iar cercetatorii si-au potrivit genotipurile cu nivelurile lor de satisfactie conjugala si cu tenorul emotional al interactiunilor lor in cadrul laboratorului.
Pentru sotii cu doua alele scurte 5-HTTLPR, care au reprezentat 17% dintre sotii studiati, cercetatorii au descoperit o corelatie puternica intre tonul emotional al conversatiilor lor si modul in care au simtit casnicia lor. Pe de alta parte, pentru cei 83 la suta dintre soti cu una sau doua alele lungi, calitatea emotionala a discutiilor lor nu a avut nicio legatura sau deloc cu satisfactia lor conjugala in urmatorul deceniu.
Legatura dintre gene, emotie si satisfactia conjugala a fost deosebit de pronuntata pentru adultii in varsta. „O explicatie pentru aceasta ultima descoperire este ca la sfarsitul vietii, la fel ca si in copilaria timpurie, suntem maxim susceptibili la influentele genelor noastre”, a spus Levenson.