Titlul acestei postari este inselator: divortul este dificil si dureros pentru toti cei implicati, in special pentru copii. N-am cunoscut niciodata pe cineva care sa aiba un divort „bun”, in felul acesta ai o masa buna sau un sex bun – chiar si atunci cand divortul era lucrul potrivit pentru toata lumea, inclusiv pentru copii.
Divortul este oribil. Este cel mai greu, cel mai dureros lucru pe care l-am facut vreodata. Si am avut un divort „bun”.
Publicitate
X
Cu toate acestea, divortul este adesea mai bun pentru copii decat o casnicie profund defectuoasa, iar unele divorturi sunt mai bune decat altele. Divortul se poate face bine, intr-un mod matur care pune nevoile copiilor pe primul loc. Exista o multime de cercetari care examineaza ceea ce face divortul mai benefic – sau cel putin mai putin daunator – pentru copii.
Iata principala concluzie din toate acele cercetari: divortul nu este permisiunea de a ura.
Cand sunt copii implicati, nu poti sa arunci prosopul si sa te indepartezi de fostul tau. Nu poti inceta sa incerci sa faci relatia sa functioneze. Divortul este doar o modalitate de a schimba o relatie. Treci de la casatorie si traire impreuna la co-parenting ca persoane divortate care traiesc in gospodarii separate.
(De asemenea, si stiu ca acest lucru este evident, dar: ura nu este un obicei al fericirii. Nu-ti va face viata mai buna sau mai fericita sa rasfati o ura fata de cineva, indiferent cat de rau ti se pare. Nu-ti va face copiii. rezistenta in fata divortului tau. Ura ta ii va rani pe ei si pe tine insuti.)
Intr-un divort „bun”, ambii parinti lucreaza impreuna pentru a rezolva aceasta problema pe care o au – ca nu se pot intelege, nu mai pot trai impreuna sau orice altceva. Atunci cand parintii stabilesc o relatie de lucru functionala care ii pune pe copiii lor in prim-plan, copiii tind sa aiba mai putine probleme.
Fostul meu sot si cu mine am luat acest lucru la propriu in timpul medierii noastre. Ne-am asezat unul langa altul si ne-am uitat impreuna la toate documentele noastre; Intotdeauna mi-am imaginat ca le explicam copiilor ce facem, prezentandu-l ca un front unit. Impreuna, rezolvam o problema. Impreuna, incercam sa pregatim cel mai bun viitor pentru copiii nostri.
Ceea ce nu inseamna ca a fost usor. Am fost in mod constant infatisati ca adversari care concureaza pentru resurse limitate, mai ales cand ne uitam la documentele judecatoresti care scriau CARTER v. MCLANAHAN* in partea de sus. Dar stiam din toate cercetarile ca discordia si conflictul sunt cele mai daunatoare lucruri pentru copii.
Sociologul Paul Amato a studiat acest lucru de zeci de ani. El scrie ca „marea majoritate a studiilor constata ca cooperarea si conflictul scazut intre parinti prezice o adaptare pozitiva la divort” la copii.
Eu si fostul meu am luat asta la inima: stiam ca trebuie sa fim in aceeasi echipa si sa mentinem conflictul la un nivel scazut.
Pentru asta a fost nevoie de o cantitate imensa de iertare. A trebuit sa ne iertam unul pe altul pentru toate lucrurile pe care le-am facut pentru a dauna casatoriei. Si, mai ales, a trebuit sa ne iertam ca nu am reusit sa o facem sa functioneze.
A fost nevoie si de multa acceptare. Pentru a justifica divortarea, m-am trezit sa tin o lista cu toate lucrurile care nu erau in regula cu sotul meu si cu casnicia noastra. Ruminand in mod constant defectele lui si casnicia noastra rupta, mi-a fost greu sa simt altceva decat suparat pe el si profund tulburat de situatie.
Dar cand am acceptat situatia ca si cum ar fi fost mai mult un dezastru natural decat ceva pe care l-am putut opri sa se intample – pentru ca in acel moment, nu am putut sa opresc sa se intample – am putut sa incetez sa rumez si sa ma simt ingrozitor suficient de mult pentru a trece peste zi. Aceasta acceptare mi-a trecut cam asa in cap: sunt ceea ce sunt si chiar acum divort. Cel mai bun lucru pe care pot face acum este sa fiu prezent in aceasta situatie si sa o rezolv asa cum vine.
Cercetarea indica o mana de alte lucruri care fac divortul mai putin daunator pentru copii.
-Contactul constant cu ambii parinti este important, cu exceptia cazului in care pur si simplu nu puteti mentine conflictul la un nivel scazut. Din pacate, beneficiile unei relatii cu ambii parinti nu depasesc intotdeauna dezavantajele de a avea parinti care se urasc.
– Banii conteaza: multe probleme pe care le au copiii dupa divort, in special cele academice, provin din dificultatile economice. Parintii singuri sunt mai putin probabil sa poata plati pentru lectii de muzica, ingrijire de inalta calitate a copiilor, tutori, un cartier sigur cu scoli bune – ce-i mai spune.
-Divorturile „bune” minimizeaza numarul de tranzitii majore pe care copiii trebuie sa le faca, deoarece tranzitiile aduc de obicei stres. In general, cu cat sunt mai putine mutari in gospodarie, cu atat mai bine. Recasatoria poate rezolva unele probleme, cum ar fi cele asociate stresului economic, dar poate aduce tranzitii mai stresante. Va ajuta sa fiti atenti la acesti factori de stres si sa cautati modalitati de a minimiza efectele acestora.
– In sfarsit, cand parintii au grija de ei insisi in timpul unui divort, copiii se descurca mai bine. „Stresul afecteaza calitatea abilitatilor de a creste copiii unui parinte”, scrie Amato. Din acest motiv, „bunastarea copiilor este asociata in mod pozitiv cu adaptarea psihologica post-divort a parintelui cu custodie”. Cu alte cuvinte, cat de bine te descurci tinde sa prezica cat de bine se descurca copiii tai.
Asa ca sprijina-te pe prietenii tai. Faceti terapie sau faceti un masaj. Dormiti suficient si faceti exercitii fizice. O mare parte din acest blog este despre cum si de ce fericirea noastra ca parinti conteaza si, cu siguranta, acesta este cazul si aici.
In cele din urma, constat ca din nou si din nou totul se intoarce la conflict: daca nu putem mentine conflictul la un nivel scazut intr-o casnicie, de multe ori cel mai bun lucru pentru copii este sa puna capat casatoriei. Procedand astfel, s-ar putea foarte bine sa cream mai multe conflicte. Dar cand luam vederea lunga si drumul mare, cel mai bun lucru pentru copii – si pentru propria noastra fericire – este sa punem capat razboiului cu pace, compasiune si iertare.
*Nu numele lui real.
—-
© 2012 Christine Carter, Ph.D.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la buletinul informativ lunar Raising Happiness.
