Filosofii si oamenii de stiinta s-au certat de mult daca altruismul iese sau nu. Cei de o parte spun ca oamenii actioneaza dezinteresat pentru a-i ajuta pe altii dintr-o calitate naturala, inerenta a bunatatii; cei de cealalta parte spun ca in spatele fiecarui act de altruism se afla un motiv ulterior, cum ar fi dorinta de a parea „bun” in ochii comunitatii, care este in cele din urma egoista. „Scarpinati un altruist si urmariti cum sangereaza un ipocrit”, a scris biologul Michael Ghiselin.
Dar in noua sa carte Does Altruism Exist
, David Sloan Wilson spune ca aceste argumente rateaza ideea. Wilson, profesor distins de biologie si antropologie SUNY la Universitatea Binghamton, sustine ca ceea ce determina cu adevarat altruismul in societate nu este intentia persoanei, buna sau rea, ci actul altruist in sine si efectul sau asupra comunitatii – cu alte cuvinte, functie evolutiva.
Potrivit lui Wilson, Darwin a avut dreptate tot timpul cand a sugerat ca trasaturile umane se reduc la selectia naturala. O trasatura individuala poate fi transmisa deoarece ajuta un individ sa supravietuiasca – de exemplu, avand pielea inchisa la culoare intr-un climat cald – sau pentru ca ajuta un grup sa depaseasca un alt grup, chiar daca a avea aceasta trasatura il costa pe individ. Altruismul se incadreaza in aceasta din urma categorie, spune Wilson, iar dovezile beneficiilor sale evolutive sunt peste tot in jurul nostru.
Publicitate
X
Wilson indica alte specii ale caror acte altruiste le-au sporit supravietuirea in timp, cum ar fi albinele si furnicile. Albinele lucratoare sau furnicile lucratoare nu se reproduc; dar, pentru ca lucreaza pentru a-si ajuta grupul in general, adesea cu un mare pret pentru ei insisi, stupul supravietuieste. In acelasi mod, oamenii care actioneaza de dragul grupului lor vor avea tendinta de a iesi in frunte, chiar daca indivizii din cadrul grupului s-ar putea descurca mai putin bine in acest proces. Intentia altruista, sustine el, nu este importanta.
„Cand altruismul este definit in termeni de actiune si in termeni de fitness relativa in cadrul si intre grupuri, el exista oriunde exista organizare functionala la nivel de grup”, scrie el.
Wilson spune ca teoreticienii evolutionisti trebuie sa se indeparteze de a cauta doar explicatii genetice pentru selectia naturala. Adoptarea anumitor trasaturi intr-un grup social poate fi transmisa in alte moduri — de exemplu, prin cultura sau imitatie. El sustine ca straturile de complexitate din procesele evolutive ii pot lasa pe oameni sa inteleaga gresit cum au aparut trasaturile si ca prea des oamenii de stiinta incearca sa explice cum functioneaza altruismul – adica procesele neuronale implicate – mai degraba decat de ce este aici, in primul rand.
„Indiferent daca o… trasatura este mostenita genetic, invatata sau derivata cultural, ea se poate raspandi in virtutea faptului ca aduce beneficii indivizilor in comparatie cu alti indivizi din acelasi grup, beneficiind toti indivizii dintr-un grup in comparatie cu alte grupuri si asa mai departe pentru o ierarhie pe mai multe niveluri de grupuri”, scrie Wilson.
Desigur, egoismul este viu si bine in cultura noastra umana. Potrivit lui Wilson, egoismul supravietuieste deoarece poate fi adaptativ pentru un individ in cadrul unui grup, chiar daca nu este adaptabil intre grupuri. Daca cineva actioneaza in mod egoist, acel individ poate obtine un avantaj in ceea ce priveste supravietuirea – daca mananca mai mult decat partea sa din hrana comunitatii, de exemplu, ea poate trai pentru a-si transmite genele. Dar egoismul nu merge bine la nivel intre grupuri, deoarece dauneaza sanselor de supravietuire ale grupului. Acesta este motivul pentru care grupurile inalt organizate tind sa aiba mecanisme de pedeapsa – cum ar fi inchisorile sau exilul – pentru a preveni incarcarea libera sau alte comportamente egoiste.
Desi cartea lui Wilson se pretinde a fi pentru un public larg, multi cititori ar putea gasi explicatiile tehnice ale evolutiei grele. Totusi, cartea devine mai lizibila si mai interesanta atunci cand Wilson scrie despre aplicatiile practice ale acestor cunostinte, cum ar fi incercarea de a determina cum ar trebui sa se organizeze cel mai bine societatile umane pentru a promova mai mult altruism.

Mai multe despre

altruism Cat de altruist sunteti
Faceti testul nostru!
Descopera cinci moduri in care a oferi este bine pentru tine.
Obtineti trei sfaturi pentru a stimula generozitatea la scoala.
Cititi povestea premiata a lui Jason Marsh despre modul in care inegalitatea ii raneste pe toata lumea.
Faceti testul nostru pentru a masura cat de mult va identificati cu cartierul, natiunea si umanitatea dvs.
De exemplu, Wilson scrie despre modul in care gandirea noastra actuala in economie este practic gresita. Accentul pe lacomie (egoism) ca modalitate de a intari economia (in beneficiul grupului) se bazeaza pe o gandire gresita asupra modului in care functioneaza selectia grupului. Ar trebui sa ne organizam politicile economice pentru a creste binele mai mare al grupului nostru, scrie el, desi trebuie sa stabilim si sisteme pentru a preveni inselaciunea (comportamentul egoist) pentru a obtine cel mai mare bine.
„Toate societatile care functioneaza bine au nevoie de mecanisme care sa coordoneze actiunile si sa previna exploatarea din interior”, scrie el. „Daca aceste mecanisme sunt considerate altruiste sau egoiste, definite in termeni de ganduri si sentimente, este irelevant, atata timp cat fac treaba in termeni de actiune.”
Wilson si-a luat punctul de vedere evolutiv si a incercat sa o aplice in comunitati intregi, inclusiv in „orasul natal” al universitatii sale, Binghamton. Unele dintre lucrarile rezultate din programul sau de Studii de Evolutie fac o lectura fascinanta, inclusiv modul in care el si colegii sai au gasit modalitati de a masura altruismul in populatii mari, permitandu-le sa studieze impactul mediilor sociale si interventiile deliberate asupra comportamentului pro-social ( precum altruismul) la nivel de oras.
Dar se pare ca scopul principal al lui Wilson in carte este sa-i convinga pe oamenii de stiinta sa accepte teoria sa unificatoare. In acest scop, cartea sa aduce o contributie importanta la cercetarea in domeniul altruismului, desi unii pot contesta concluziile sale. In cele din urma, motivele lui pentru a face argumentul sunt clare: el vrea sa intelegem ca exista motive practice pentru a incerca sa scoatem tot ce este mai bun din specia noastra si ca de asta depinde supravietuirea noastra ca specie.
„Daca vrem ca lumea sa devina un loc mai bun, trebuie sa alegem politici avand in vedere bunastarea intregii lumi”, scrie Wilson. „In ceea ce priveste criteriile noastre de selectie, trebuie sa devenim altruisti planetari.”