Un sot de patruzeci si trei de ani si tata a doi copii a venit sa ma vada la terapie. Era casatorit de aproape cincisprezece ani, dar a spus ca el si sotia lui au avut probleme chiar si atunci cand se intalneau. „Intotdeauna a trebuit sa joc dupa regulile ei”, a spus el. „Ea nu ma accepta asa cum sunt. Trebuie sa-mi dau seama ce vreau pentru o schimbare.”
Ori de cate ori aud o astfel de poveste, ma da o pauza. Cum isi rescrie aceasta persoana povestea in retrospectiva
De ce se simte obligat sa se reprezinte ca victima ei
In general, ma intreb, este acest narator de incredere
„A spune o poveste inseamna inevitabil a lua o atitudine morala”, a scris psihologul Jerome Bruner. Fiecare poveste pe care o spunem, despre casatorie sau viata, implica judecati despre fapte importante, detalii de amplificat, impresia pe care dorim sa o lasam. Fara indoiala ca acest sot – la fel ca multi dintre clientii din practica mea de terapie – spune o poveste care este denaturata intr-un fel, ascund un adevar mai deplin al relatiei sale si facandu-i mai greu sa avanseze.
Publicitate
X
In noua mea carte, The Rough Patch, arat cum povestile pe care le spunem despre relatiile noastre amoroase au o putere enorma si cum schimbarea povestii tale poate avea un impact transformator asupra relatiei tale. De ce este povestirea atat de importanta
Pentru ca noi, oamenii, pur si simplu, nu ne putem abtine sa spunem povesti despre noi insine si vietile noastre – asa intelegem cine suntem si ne dam seama ce sa facem in continuare.
Multe dintre provocarile cu care se confrunta oamenii in relatiile lor – lupte pentru bani, aventuri extraconjugale, dependenta, copiii care pleaca de acasa – devin crize atunci cand cuplurile nu au abilitatile emotionale si relationale necesare pentru a trece prin ele. Abilitatea de a reflecta asupra povestilor lor si asupra modului in care acele povesti modeleaza emotiile este una dintre abilitatile cheie care pot ajuta cuplurile sa isi indrepte relatia sau cel putin sa aleaga sa se desparta din motivele potrivite.
Importanta atasamentelor timpurii in povestile noastre
De-a lungul vietii noastre, alegem ce elemente ale povestii noastre sa subliniem si pe care sa le ascundem. Acelasi lucru este valabil si in relatiile noastre amoroase. Fiind piesa emotionala a multor vieti de adulti, relatiile de dragoste sunt un loc in care cautam pentru a determina daca vietile noastre „au sens” si daca mergem inainte sau blocam.
Ne ajuta sa ne dam seama ca povestea pe care o spunem despre relatia noastra intima nu este doar despre ceea ce se intampla acum, ci se bazeaza si pe experienta noastra de viata timpurie a relatiilor, in special pe atasamentele timpurii. Bebelusii sunt conectati pentru atasament, iar raspunsurile parintilor nostri la cautarea noastra de atasament ne-au modelat comportamentul, formand baza asteptarilor noastre in relatiile intime. Daca acel atasament a fost iubitor si atent, crestem simtind ca suntem in siguranta in relatiile noastre si putem fi liberi sa reflectam, sa revizuim si sa exploram situatiile si gandurile care apar. Daca nu, ne putem simti mai putin in siguranta sau liberi in parteneriatele noastre.
Cu totii iesim din copilarie cu naratiuni magistrale despre cine putem fi intr-o relatie si la ce sa ne asteptam de la ceilalti. Cu toate acestea, in ciuda influentei lor puternice asupra noastra, aceste naratiuni centrale se pot schimba. Descoperirile cercetarilor privind atasamentul, reglarea emotiilor, metacognitia si mindfulness demonstreaza ca invatarea sa ne povestim experienta interioara ne ajuta sa ne organizam emotiile si sa le calmam. Iar autoreflectia este una dintre cele mai eficiente modalitati de a schimba felul in care ne simtim.
Daca vezi cum modelele anterioare cu parintii sau ingrijitorii contribuie la comportamentul tau actual, te poate ajuta sa revizuiesti tendintele pe care le ai si care te-au ajutat candva sa supravietuiesti, dar acum creeaza bariere. Cu constientizarea de sine, ati putea observa, de exemplu, ca ori de cate ori va simtiti nevoiasi si dependenti, deveniti rapid vigilent sau defensiv – poate pentru ca nevoia a fost ignorata sau pedepsita in copilarie. Intelegand radacinile reactiilor tale actuale, s-ar putea sa-ti depasesti temerile de a fi demis sau dezamagit si sa risti sa cauti mai multa apropiere.
Chiar si observarea comportamentului altora te-ar putea invata sa spui o poveste diferita. Sa presupunem ca vizitezi o prietena si o vezi cum este blanda si buna cu copilul ei atunci cand copilul ei se comporta prost. Doar sa fii martor la asta ar putea starni cateva idei noi despre cum sa-i tratezi pe ceilalti atunci cand sunt suparati – ceva diferit de ceea ce ai trait in copilarie sau de ceea ce ai facut intr-o situatie similara. Aceasta constientizare – si emotiile care o insotesc – pot fi aliment de gandit in crearea naratiunii relatiei tale.
Rescrierea povestilor noastre prin conversatii pline de grija
Intr-o relatie de dragoste, ne putem reevalua propriile povesti si ne putem crea altele noi. Cuplurile care se simt cele mai conectate si pline de speranta impreuna sunt aceia care pot spune o poveste a relatiei lor – ceea ce terapeutii numesc „povestea noastra” – care pune accent pe elemente de iubire precum empatia, respectul, placerea si acceptarea. Intrebarea este cum o fac oamenii.
Ce implica trecerea la o naratiune comuna care poate servi ca o viziune inspirationala a relatiei lor, chiar si in timp ce trec printr-o perioada dificila
Cel mai important, un cuplu trebuie sa-si dea seama cum sa poarte o conversatie implinita. O conversatie – spre deosebire de un monolog paralel – implica doua persoane diferite, fiecare cu un punct de vedere valid, care fac eforturi pentru a se intelege. Pentru a naviga cu succes intr-o conversatie de cuplu, va ajuta sa ganditi in termeni de trei pasi:
Intrebati-va partenerul: „Este acesta un moment bun pentru a vorbi
” Aceasta intrebare este inselator de simpla, dar utila, deoarece abordam in mod obisnuit subiecte complicate din mers, in timp ce partenerul nostru se indreapta pe usa la munca, sau deruteaza impozitele pe venit sau incearca sa doarma. (Atunci putem incepe sa tesem o poveste despre cum ei „nu asculta niciodata”.)
Partenerii exploreaza si descriu, pe rand, sentimentele lor, fara comentarii si intreruperi nesolicitate. Nu tuturor le este usor sa se deschida, motiv pentru care o atitudine rabdatoare si curioasa a unui ascultator este atat de importanta. De asemenea, va ajuta sa va amintiti ca exista intotdeauna mai multe „povesti adevarate”, iar realitatea partenerului dvs. nu o anuleaza pe a voastra. Iti poti invita partenerul sa-ti ia in considerare punctul de vedere folosind expresii precum „uneori simt” sau „nu stiu daca si tu gandesti asta, dar…” In acest fel, lasi deschisa posibilitatea ca partenerul tau sa aiba altul. perspectiva, comunicand in acelasi timp ceea ce este adevarat pentru tine.
Dupa ce sentimentele au fost impartasite de ambele parti, ganditi-va impreuna la cum sa abordati problema in cauza. Partenerii pot descoperi ca articularea pe deplin a sentimentelor lor a scos la iveala mai multe suprapuneri in punctele lor de vedere decat se astepta. Daca nu, cel putin acum au mai multa intelegere reciproca a perspectivelor celuilalt si a compromisurilor pe care vor trebui sa le faca pentru a merge mai departe. Chiar daca conversatia este dezordonata, dureroasa sau neconcludenta, partenerii o parasesc cu sentimentul ca „povestea despre noi” lor a fost intarita.
Cand vorbiti cu un partener si doriti sa cresteti atat autenticitatea, cat si intimitatea, aceste tipuri de conversatii va pot ajuta sa rescrieti povestea relatiei. Desigur, nu este intotdeauna usor. Unele cupluri pot refuza sa exploreze posibile sensuri alternative si vor insista ca semnificatiile partenerului lor sunt clare… si adesea rele. Au dificultati in a-si observa propriile partiniri, folosind limbajul pentru a-si castiga argumentul, in loc sa-si spuna povestea. Ei discuta despre fapte, mai degraba decat sa exploreze intentiile. Au probleme cu ascultarea, dar spun ca nu se simt auziti.
Castigarea perspectivei asupra unui argument
Ganditi-va la conflict in mod diferit pentru a va imbunatati relatia
Incercati-l acum
Un element caracteristic al cresterii in casatorie este sa-ti spuna povestea intr-un mod care trece de la a-ti invinovati sotul/sotia pentru starea lumii in care ai asumat responsabilitatea pentru impactul propriilor sentimente conflictuale si distructive. Daca poti vedea ca arunci pietre pe nedrept, te ajuta sa nu mai faci asta si sa-ti reinstalezi partenerul ca o persoana buna pe care o iubesti. Chiar daca incheiati relatia, a-ti purta responsabilitatea pentru propriile sentimente este o parte importanta a fiintei unui adult.
Este extraordinar sa asistam la impactul cand cuplurile recunosc ca sentimentele lor sunt mai degraba produsul mintii lor decat comportamentul partenerilor lor. Este instantaneu linistitor pentru celalalt partener, oferindu-i spatiu de luat in considerare, mai degraba decat de reactie. Poate deschide usa catre o comunicare mai fructuoasa care va poate apropia si va poate ajuta sa va rescrieti povestea intr-o lumina mai pozitiva.
Asa a ajuns sa se intample pentru tatal a doi copii, nefericit casatorit, care mi-a cerut ajutorul. A inceput sa vada cat de investit era in a se simti ca victima nevinovata a controlului sotiei sale si de unde venea acea tema in propriul sau trecut. Apoi a putut vedea modalitatile prin care a co-creat subtil dinamica de care a cautat in mod constient sa scape. Nu i-a facut casnicia usoara, dar autoreflectia asupra propriei contributii i-a oferit un sentiment mai mare de spatiu emotional, de alegere si de autonomie. Se simtea din ce in ce mai mult autorul propriei sale povesti, decat un personaj al altcuiva.
Cu totii avem oportunitatea si responsabilitatea de a fi curiosi despre ce fel de narator suntem si cum modeleaza asta povestea pe care o spunem. Chiar si in acele momente in care casatoria se simte dureroasa si plictisita de conflicte, sau plictisitoare si previzibila, putem fi totusi interesati sa intelegem povestea pe care o spunem despre ea. Si, dupa cum se dovedeste, asta poate face toata diferenta.
