Avertisment: acest articol contine spoilere, precum si descrieri ale agresiunii sexuale.
La inceput, miniseria Netflix Unbelievable ar parea a fi o sursa improbabila de mesaje inaltatoare despre conexiunea si intelegerea umana.
Kaitlyn Dever ca Marie Adler, victima incredibila.
Bazat pe un articol de investigatie, castigator al premiului Pulitzer, intitulat „O poveste incredibila despre viol”, seria – creata de Susannah Grant impreuna cu romancierii Ayelet Waldman si Michael Chabon – urmareste povestea locuintei statului Washington Marie Adler (interpretata de Kaitlyn Dever) , dupa ce a fost violata cu brutalitate de un strain in 2008.
Publicitate
X
Adler, un fost copil adoptiv si lucratoare cu amanuntul de lux, devine din nou victimizata atunci cand cei doi detectivi de varsta mijlocie care investigheaza, impreuna cu fostii ei parinti adoptivi, incep sa se indoiasca de versiunea ei a crimei. Acest lucru se datoreaza partial emotiilor ei plate, despre care acum stim ca fac parte din raspunsul lupta-fug-inghet la traume. In cele din urma, au convins-o sa spuna ca ea a fabricat violul si este acuzata de raportare falsa.
In calitate de telespectatori, stim ca Marie spune adevarul si ne simte cu inima franta sa vedem cum politia, seful ei, asistentii ei sociali si chiar prietenii ei se indreapta asupra ei. Ea isi pierde casa subventionata, locul de munca si locul ei in societate. In acest moment, ea ii spune terapeutului ei mandatat de instanta ca singura modalitate de a te proteja este sa nu ai niciodata incredere in alta fiinta umana.
Pe masura ce povestea lui Adler se desfasoara, urmarim o alta desfasurare in paralel. Acesta are loc cativa ani mai tarziu, in vreme ce alti doi detectivi incearca sa rezolve o serie de violuri in diferite orase din Colorado. Detaliile crimei se potrivesc cu cazul lui Adler si, intr-adevar, acelasi barbat se dovedeste a fi responsabil. Dar exista o diferenta uriasa intre cele doua povesti: in Colorado, ancheta este condusa de doua detective. In loc sa lumineze cu gaz victimele cu care lucreaza, ei asculta.
Contrastul cu cazul lui Adler este puternic.
Dupa ce Adler este violata, ea este trimisa la spital unde este fortata sa-si repete povestea iar si iar unui grup de lucratori din domeniul sanatatii care o trateaza ca pe un obiect. Ei urmeaza regulile si trateaza corpul ei, dar aproape ignora trauma emotionala a violului. In timp ce urmeaza sa paraseasca spitalul, o asistenta se grabeste sa predea o punga de hartie plina cu o reteta pentru pilula de a doua zi si sa scoata o lista de motive pentru a suna la spital. La sfarsitul listei se afla ideea sinucigasa, introdusa cu aceeasi atitudine blasfemata ca si sangerarea excesiva si urticaria.
Dar detectivul din Colorado Karen Duvall (interpretat de uimitoarea Merritt Wever) este un studiu in ascultarea activa. Cand o intervieveaza pentru prima data cu victima initiala, Amber Stevenson (interpretata de Danielle Macdonald), ea citeaza cercetari pentru a-l spune pe Stevenson de ce trebuie sa o auda relatand imediat violul ei. Duvall asculta in tacere, cu ochii indreptati spre chipul celeilalte femei. Ea cere detalii de personalizare despre viata lui Stevenson.
Detectivii Grace Rasmussen (Toni Collette) si Karen Duvall (Merritt Wever) investigheaza.
Colega lui Duvall, Grace Rasmussen (interpretata de Toni Collette, dura ca unghiile), este mai in varsta, mai obosita. Ea recunoaste ca a face fata unei traume in fiecare zi este dificil, glumand ca motto-ul politiei ar putea fi cu usurinta „Sa slujesti, sa protejezi si sa-ti ascunzi emotional partenerul”.
Cu toate acestea, atunci cand cele doua femei se afla impreuna, este o sansa de a vorbi despre emotii si relatii. Cand un ofiter de politie de sex masculin primeste mai tarziu un apel personal pentru a se ocupa de o problema de ingrijire a copiilor si apoi isi cere scuze cu timiditate lui Duvall, ea ii spune: „Nu te scuza niciodata ca ai grija de familia ta”.
Un trop major in fictiunea politista si drama criminala este lupul singuratic, iconoclastul solitar care inlatura paradigma puterii dominante pentru a obtine rezultate. Incredibil ii intoarce tropul pe cap, detectivii care se unesc ca o echipa pentru a-l gasi pe violator. ADN-ul sau il leaga de cazul inchis al lui Marie Adler, spre uimirea detectivului original de la Washington, Robert Parker (Eric Lange).
El o cauta pe Adler, ii spune ca violatorul ei a fost prins si ii inmaneaza un cec de 500 de dolari (amenda pe care a primit-o pentru depunerea unui raport fals). Dar nu-si cere scuze. Adler continua sa-si asigure un avocat, care lupta pentru o intelegere mai mare pentru ea, suficient pentru a parasi orasul si a incepe din nou in alta parte.
In timp ce paraseste orasul, Adler se opreste la sectia de politie pentru a se confrunta cu Parker. Ea ii spune ca a primit un acord, dar adauga: „Stii ce nu am primit niciodata, niciodata, de la nimeni
. Scuze.”
Parker i-a spus ca ii pare „foarte, foarte rau”, dar fara sa ofere detalii sau sa incerce sa repare. Imi pare rau ca nu indeplineste standardele pentru scuze eficiente.
In scena finala a serialului, Adler vorbeste la telefon cu Duvall, pe care nu l-a cunoscut niciodata personal. Duvall ii spune lui Adler: „Desigur ca stiu cine esti”, iar ea o lasa sa vorbeasca fara sa o intrerupa:
mi-am petrecut toata viata incercand din greu sa cred ca oamenii sunt in principiu buni, chiar si atunci cand cei pe care ii cunosteam nu sunt. Apoi s-a intamplat chestia asta, violul, si mi-a devenit mai greu sa cred ca exista ceva bun pe lume. Si asta a fost cea mai grea parte a intregii chestii, trezirea simtindu-se fara speranta.
Dar apoi, de nicaieri, am auzit despre acesti doi oameni intr-o alta parte a tarii care se uita dupa mine. . . si mai mult decat orice altceva a fost auzit despre voi, baieti, care a schimbat lucrurile complet. Ma trezesc acum si imi imaginez ca se intampla lucruri bune.
In cele din urma, Alder spune: „Multumesc”.
„Cu placere”, raspunde Duvall, punand capat unei povesti ingrozitoare despre viol si rusine asupra victimelor cu puterea conexiunii umane, a recunostintei si a compasiunii.