„Americanii din secolul al XXI-lea dedica mai multa tehnologie pentru a ramane conectati decat orice societate din istorie, dar cumva dispozitivele ne defecteaza: studiile arata ca ne simtim din ce in ce mai singuri.”
Asa incepe noua carte The Lonely American, a psihiatrilor Jacqueline Olds si Richard Schwartz (Beacon Press, 2009), care descrie obsesia Americii de a trai separat de ceilalti si costurile corespunzatoare (adesea ascunse) pentru sanatatea noastra psihologica.
Numarul gospodariilor cu o singura persoana a crescut de la aproximativ sapte la 25% din toate gospodariile in ultimii 60 de ani. Dar, dupa cum au descoperit psihologii, oamenii sunt meniti sa traiasca in grupuri si se dezvolta prin interactiunile lor sociale. Oamenii se simt tristi si vulnerabili daca nu sunt conectati cu ceilalti, daca se percep pe ei insisi ca fiind „lasiti”. Deci, de ce este un semn de bogatie si prestigiu in cultura noastra sa ai „o camera proprie”
Sau sa cumperi o casa mare intr-o comunitate izolata in care ai putin contact cu vecinii
Publicitate
X
„Oamenii din societatea noastra se indeparteaza de conexiunile sociale din cauza atat a unei impingeri, cat si a unei atrageri. Impingerea este intensitatea frenetica, supraprogramata si hiperretea a vietii moderne. multime”, scriu Olds si Schwartz.
Cu alte cuvinte, vrem sa scapam de stresul interactiunii constante si romanticizam ideea de a sta pe propriile picioare si de a nu avea nevoie de ajutorul celorlalti. Din pacate, desi aceste idei sunt adanc inradacinate in psihicul american, ele sunt in contradictie cu instinctele noastre naturale.
Autorii ilustreaza acest punct spunand povesti despre pacientii lor. Cand o pacienta se muta la tara impreuna cu sotul ei pentru a-si gasi pacea si alinare in mijlocul unei boli care ii pune viata in pericol, ea descopera in schimb ca lipsa contactului uman o duce intr-o spirala profunda a depresiei. Numai cand isi reia legatura cu prietenii si familia isi va putea recupera. Intr-un alt caz, o pacienta ajunge la abuz de alcool cand casnicia ei se dizolva, numindu-i sticla zilnica de vin „prietenul meu cel mai bun”. La fel ca multi oameni care cad prada drogurilor, ea foloseste alcoolul pentru a atenua durerea foarte reala a izolarii sociale si a respingerii.
Olds si Schwartz denunta „cultul ocupatiei” american in care oamenii castiga mai mult respect si respect cu cat viata lor devine mai ocupata. Supraprogramarea si munca excesiva au dus la epuizarea individuala si la instrainarea familiilor, sustin ei, si la comunitati in care vecinilor le este frica sa se lase cu alti vecini de teama sa nu-i deranjeze.
Ei analizeaza, de asemenea, rolul pe care il joaca tehnologia in relatiile interpersonale, sustinand ca noile tehnologii functioneaza cel mai bine atunci cand sunt utilizate pentru a extinde, mai degraba decat pentru a inlocui interactiunea sociala. Oamenii inca mai au nevoie de contact fata in fata cu ceilalti, sustin ei, pentru a citi corect indiciile emotionale si pentru a se simti aproape de alti oameni. Tehnologia nu este un substitut.
Americanul singuratic face un argument puternic impotriva izolarii sociale. Ne creste sansele de a experimenta singuratatea si o reducere corespunzatoare a fericirii, sanatatii si longevitatii. Deci, ce este de facut
Depasirea acestor tendinte nu va fi usor, scriu Olds si Schwartz, dar ar trebui sa incercam – costurile personale ale singuratatii si consumul de resurse de mediu pentru a sustine gospodariile formate dintr-o singura persoana sunt prea mari. Poate ca daca ne reexaminam notiunea despre eroul solitar si ii onoram pe eroii „al caror curaj si creativitate decurg din angajarea si legatura lor cu ceilalti”, scriu ei, putem construi o societate mai comunitara.
Asa ca inchide computerele, bate la usa vecinului tau si nu accepta „nu” ca raspuns. S-ar putea sa nu fii intampinat ca un erou, dar s-ar putea sa faci pe cel putin o persoana sa se simta putin mai putin singura. Si acesta trebuie sa fie un pas in directia corecta.
